Copilul și lumea emoțiilor

Emoțiile sunt trecătoare.

Ele nu sunt permanente, însă problema apare atunci când noi le facem parte din identitatea noastră, ne identificăm cu ele spunând: “Eu sunt!”

“Eu sunt tristă.”

“Eu sunt fericită”

Noi nu suntem emoțiile noastre!

Soluția este să devenim observatori ale emoțiilor ce le simțim și astfel să ne detașăm de ele.

“Observ că mă simt tristă.”

“Observ că mă simt fericită.”

În acest fel, noi nu ne mai identificăm cu ele și astfel suntem mult mai echilibrați.

Putem lua decizii, putem acționa dintr-un spațiu de neutralitate.

Cum îți poți implica gălușca?

  1. Încurajează-ți copilul să își simtă emoțiile și să devină un observator, numind emoția ce o simte.

“Observ că mă simt frustrat!”

  1. Fi-ți curioși.

Nu încerca să fugi de emoțiile negative ale găluștei.

Puteți chiar să purtați o conversație cu acea emoție.

Exemplu:

Hei, Domnule Frustrare (fi-ți inventivi în a-i da un nume emoției), aș vrea să am o conversație cu tine chiar acum. Spune-mi de ce mă simt așa?…

Acești pași ajută copilul să înțeleagă ceea ce simte, să înțeleagă motivul pentru care simte aceste emoții și prin urmare să ia niște decizii în cunoștință de cauză.